Datarea bijuteriilor contemporary, vintage și antiques

Posted on by 0 comment
[DISPLAY_ULTIMATE_SOCIAL_ICONS]
Spread the love
Datarea bijuteriilor după tipul sistemelor de închidere


 
Sesizând faptul că în mediul online și nu numai, există numeroase oferte de vânzare a unor bijuterii ” de epocă”, am considerat că este necesar a scrie un articol mai detaliat referitor la modul în care aceste accesorii pot fi datate în mod corect, aspect indispensabil evaluării unei bijuterii de colecție. 

Firește, pentru o datare și evaluare corectă a bijuteriilor, informațiile referitoare la tipurile sistemelor de închidere și prindere, necesită a fi coroborate cu alte repere, precum: tipul materialului, stilul bijuteriei, caracteristicile tehnice de manufacturare sau de producție  “machine age”, elemente simbolice incorporate în design, tipul și natura anturajelor ce decorează aceste bijuterii, marcaje de autor, de atelier, de fabrică sau de brand comercial.

În acest sens, echipa ArtAntik.ro & ArtAntik Gallery, duce o continuă activitate de documentare și catalogare, bazată atât pe studii istorice din surse documentare recunoscute internațional, cât și pe cercetări personale, bazate pe minuțioase analize comparative, repere de cataloage internaționale și testări profesionale.

Bijuteriile de epocă au ceea ce podoabelor de serie le lipsește cu desăvârșire: personalitatea. Fiecare piesă antique sau vintage[1] poartă o încărcătură istorică și reflectă identitatea artizanului care le-a manufacturat. Aceste aspecte sunt cel mai bine reprezentate de estetica piesei, însă de multe ori este greu de idenficat din ce perioadă provine, mai ales dacă lipsesc marcajele.  

 

O metodă eficientă de datare, care nu necesită echipamente profesionale,  implică cunoașterea sistemelor de închidere. Deoarece unele sisteme au fost folosite, aproape exclusiv, în anumite epoci istorice, putem aproxima perioada de provenieță a unei piese în funcție de acestea.  Trebuie menționat faptul că unele bijuterii antique sau vintage au avut sistemele de prindere schimbate, ceea ce îngreunează datarea lor. În general sistemele de închidere sunt supuse unui grad de uzură mai mare decât restul componentelor unei bijuterii și sunt înlocuite cu sisteme compatibile care nu sunt neapărat din aceeași perioadă cu piesele reparate. De aceea este bine ca în primă fază să se verifice dacă sistemul de închidere este cel original. Odată ce acest fapt este stabilit, următoarele informații vă pot ajuta în datarea bijuteriilor :

Broșe

Broșa este o formă de podoabă vestimentară folosită încă din Epoca Bronzului. Broșele antice, cunoscute sub termenul de fibulă, erau folosite pentru prinderea capelor/pelerinelor. Cu timpul, broșele au evoluat din punct de vedere estetic și au devenit simboluri ale statutului social. În Roma Antică o fibulă dintr-un metal prețios, bogat ornamentată, era tipică patricienilor, în timp ce fibulele mai austere erau reprezentative cadrelor militare. Caracterul utilitar al broșelor a devenit secundar în Perioada Modernă Timpurie, mai ales că pelerinele nu mai erau atât de populare din punct de vedere al modei vestimentare. De exemplu, la începutul perioadei victoriene timpurii (1830-1840), ținuta vestimentară a doamnelor acoperea întreg corpul. Rochiile aveau gulere înalte, iar pe cap se purtau bonete căzute peste urechi, prin urmare purtarea cerceilor și a colierelor era inutilă. Astfel, erau în vogă broșele extrem de mari, prinse la gât sau în partea de jos a decolteului, în timpul zilei, iar seara acestea erau deseori combinate cu flori proaspete.  În aceasta perioadă, rolul broșelor a devenit unul mai degrabă estetic, ceea ce a permis dezvoltarea unor sisteme de prindere mai rafinate a căror evoluție cronologică ne permite datarea lor.

Anoul “C” deschis (1800-1910) – este tipic unor bijuterii victoriene, în special broșelor din secolul XIX, fiind însă folosit și la începutul secolului XX. Acest sistem era folosit în tandem cu balamaua tubulară tip “T” și acul batant a cărui lungime depășește perimetrul piesei[ 1], pentru a permite o prindere/desprindere ușoară atunci când acesta pătrundea prin mai multe straturi de material textil. O metodă eficientă de a diferenția piesele de secol XIX este măsurarea lungimii tubului balamalei tip “T”, piesele timpurii având tubul mai lung, în timp ce piesele de sfârșit de secol XIX au tubul mai scurt. Aceste diferențe sunt cauzate de instrumentele folosite în manufacturarea lor, cele de dată mai recentă fiind produse manual cu unelte mai rafinate, ceea ce a permis micșorarea dimensiunilor părților componente.

Iată câteva imagini ce ilustreaza modul de prindere și utilitatea acestui sistem (fig.1):
 Fig. 1

Fig. 2. Superbă broșă de epocă victoriană decorată millegrain, din argint vermeil , Franța, cca. 1850 cu sistem de închidere prevăzut cu ac batant, balama tip “T” și anou de siguranță tip “C”, specific perioadei victoriene timpurii . Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul de închidere “safety catch” (1890-1920) – este o variație a anoului tip “C” deschis prevăzut cu de elemente de siguranță. În perioada edwardiană (1901-1910) de exemplu erau folosite încuietori cu sisteme asemănătoare acelor de siguranță moderne (fig.3 și fig.4). O variantă mai complexă a sistemului “safety catch” este compusă dintr-un anou tip “C” prevăzut cu un segment semi-rotund care culisează peste zona descoperită a anoului pentru a forma un cerc complet, blocând acul batant (fig. 5, mijloc).  Acest sistem de siguranță a fost patentat în 1901 dar variante asemănăoare au fost folosite încă din anii 1890. Aceste sisteme erau produse manual.

        

Fig. 3. Rafinată broșă edwardiană din aur și platină cu perlă naturală și diamant, Marea Briatnie, cca. 1910, prevăzută cu element de fixare “safety catch”. Produs în portofoliul www.artantik.ro și Artantik Gallery.
                              

Fig.4. Rafinată broșă edwardiană din aur și argint decorată cu spinele naturale, Marea Briatanie, cca. 1910, prevăzută cu element de fixare “safety catch”. Produs în portofoliul www.artantik.ro și Artantik Gallery.


Fig. 5. Anou tip “C”deschis (sus), închizătoare tip “safety catch” (mijloc), închizătoare “safety catch” tip castanietă (jos).

Închizătoare “safety catch” tip castanietă (post 1930-1940|fig. 5, jos, fig. 5 a) – este o variantă evoluată a sistemului “safety-catch” în care anoul este dublat și descoperit pe partea lateral-inferioară sau pe partea superioară. Între laturile anoului este prins un segment culisant care trece peste ac, blocându-l.  Aceste  încuietori au fost executate mecanic,  în serie.

Fig. 5 a. Închizătoare “safety catch” tip castanietă, cca 1930, produsă în serie.

Închizătoare castanietă (1930-prezent) – este un sistem “safety catch” tip castanietă în formă sferică, bulbară, spre deosebire de varianta precedentă care este aplatizată. Aceasta este varianta cea mai folosită de bijutierii contemporani, astfel de încuietori fiind produse în serie.

Fig. 6. Veche broșă din argint filigranat , fluture, Italia, cca. 1930, prevăzută cu închizătoare castanietă. Produs în portofoliul www.artantik.ro și Artantik Gallery.

Fig. 7. Broșă tailandeză din argint emailat , Elefant-Surin,  cca. 1960, prevăzută cu închizătoare castanietă. Produs în portofoliul www.artantik.ro și Artantik Gallery.

Fig. 8. Broșă modernistă scandinavă din argint, Danemarca, atelier Hermann Siersbol, cca. 1960, prevăzută cu închizătoare castanietă. Produs în portofoliul www.artantik.ro și Artantik Gallery.

Sistemul de închidere “trombone” (1890-1950) – poartă acest nume datorită asemănării ca formă și aspect cu trombonul muzical.  Acesta este un sistem compus dintr-un cilidru în interiorul altui cilindru. Atunci cand cilindrul intern este tras, acul batant poate intra în cilindrul extern decupat pe partea lateral-inferioară. Cand cilindrul intern este apăsat la loc, acesta culisează peste vârful acului, blocându-l. Acest sistem este tipic atelierelor europene, fiind folosit cu preponderență în Franța. Este interesant de știut faptul că,  închizătoare „trombone” a fost patentată în 1850 însă a devenit populară printre bijutierii vremii  abia la sfârsitul secolului XIX. Sistemul ”pull-back” este o variație a închizătorii tip “trombone”. Primele sisteme “pull back”, tip “tombone”, erau produse manual in perioada 1890-1910. Acest lucru poate fi dedus după forma capătului cilindrului intern care de obicei este stilizat în forma unei rozete (fig.9).  După 1920 sistemul a început să fie executat mecanic și a fost folosit până la mijlocul sec. XX când a fost înlocuit de încuietori moderne,  prevazute cu elemente de siguranță. închizătoarea “trombone”nu a dispărut complet, unele piese exclusiviste, în general cele produse de Chanel, de dată mai recentă (anii ‘60-’80) fiind prevăzute cu acest sistem de închidere.


Fig.9. Remarcabilă broșă cinegetică din celuloid “faux ivoire”, Franța, cca 1900, prevăzută cu sistem de închidere “pull-back” tip “trombone”. Broșa prezentată are sistemul de prindere realizat manual, caracteristică ce se poate observa la o analiză minuțioasă, în special la pârghia de tragere, de cele mai multe ori stilizată sub forma unei rozete.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Fig. 10. Rafinată broșă Art Nouveau din argint încrustat cu marcasite, Franța, cca 1910, prevăzută cu sistem de închidere tip “trombone”. Broșa prezentată are sistemul de prindere realizat manual, caracteristică ce se poate observa la o analiză minuțioasă, în special la pârghia de tragere, de cele mai multe ori stilizată sub forma unei rozete.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul de prindere cu clemă „dress-clip” (1930-1940) – este un sistem compus dintr-o clemă care se prinde de obicei de guler/rever. Fiind un sistem de prindere destul de nesigur, a fost folosit la broșele de dimensiuni mai mici, executate în general din bachelită sau aliaje metalice ușoare intitulate generic “pot metal”.

Fig. 10 a. Broșă cu sistem de prindere “dress-clip“.

[1] În general broșele mai vechi (cca. 1850) au acele mai lungi, iar cele de sfârșit de sec. XIX – început de secol XX au acele mai puțin proeminente.

Coliere și brățări

În cazul colierelor și brățărilor, datarea în funcție de sistemul de închidere este mai dificilă, mai ales că sistemele mai vechi au continuat să fie folosite până în prezent. De aceea este necesar să evaluăm o piesă nu doar după închizătoare ci și după alte criterii cum ar fi stilul manufacturii, materiale, marcaje, etc.

Sistemul „hook” și S-hook” (pre sec. XIX – prezent), în traducere sistemul tip cârlig și cârlig-S. Este unul dintre cele mai vechi și simple sisteme de inchidere, folosit mai ales pentru coliere. Este compus dintr-un anou și un cârlig care se agață de anou. Sistemul “S-hook” funcționează pe același principiu, doar ca există două anouri care se prind simultan de un cârlig dublu în forma literei S. O variație a acestui sistem presupune două cârlige S care se agață unul de celălalt (fig. 12 & fig. 13 ) Se regăsește în general la piesele de  manufactură tribală.

Fig. 11. Spectaculos colier brutalist „Frozen”  din bronz argintat cu ametist, Laponia, cca 1970, prevăzut cu un sistem de prindere “hook”.
Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

  Fig. 12. Sistem de închidere “S-hook”.


Fig. 13. Vechi colier sino-tibetan cu turcoaze naturale , China, cca 1900, prevăzut cu sistem de închidere “S-hook”.
Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.


Sistemul “T-bar”/ “toggle” (pre sec. XIX – prezent), este un sistem de închidere relativ simplu, compus dintr-o bară transversală atașată unui capăt al colierului/brățării care se introduce printr-un anou supradimensionat atașat de celălalt capăt.

                          

Fig. 14. Brățară chainmaille Calvin Klein din oțel inoxidabil hipoalergic, anii 2000, prevăzut cu sistem de închidere „toggle”.
Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul “pin & barrel”/“fish-hook” (pre sec. XIX – prezent) – este o închizătoare compusă dintr-o clemă flexibilă în formă de cârlig, în unele cazuri asemănător cârligelor de pescuit(fish-hook), care se introduce într-un cilindru/capsulă metalică prevăzută în interior cu un sistem blocator. Pentru  deblocare se apasă clema și apoi se trage.

Fig. 15. Colier cu anturaje de coral Oxblood , Austro-Ungaria, se. XIX prevăzut cu sistem de închidere pin & barrel” cu cilindru.
Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

                    

Fig. 16. Colier vintage cu anturaje de jad nefrit, Italia, cca 1970, prevăzut cu sistem de închidere “pin & barrel” compus din clemă în formă de cârlig și capsulă metalică oviformă.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul “slide-out“/ “safety box”/ “tongue-in-groove” (1940 – prezent) –  este o variantă modernă a sistemului “pin & barrel” , care folosește o clemă flexibilă aplatizată, dreptunghiulară care se introduce într-o casetă metalică prevăzută în interior cu un sistem blocator. Pentru  deblocare se apasă clema și apoi se trage.    

Fig. 17. Impresionantă brățară Mid-Century din argint și email, Italia, cca 1950, prevăzută cu închizătoare “slide-out”.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Închizătoare“spring-ring” (1840-prezent) – este probabil cea mai folosită închizătoare pentru coliere și brățări. Este compusă dintr-un tub circular deschis prevăzut în interior cu  un segment semi-circular atașat de un mic arc în interior. Segmentul este prevăzut cu un mic mâner care iese printr-un decupaj longitudinal plasat pe partea exterioară  a tubului circular. Acest segment culisează prin tub fiind împins de arc astfel încât să închidă cercul. Pentru deschidere se trage mânerul pentru a retrage în interiorul tubului segmentul culisant și a elibera anoul colierului.

                   

Fig. 18. Rar colier “Regina Maria” ,atelier Cohn & Rosenberg,  Statele Unite, 1927, prevăzut cu sistem de închidere “spring-ring”.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Închizătoare tip “lobster” (1960-prezent) – este derivată  din sistemul  „spring-ring”. Este defapt o combinație recentă între anoul “C”deschis și închizătoare “spring-ring. Sistemul este foarte folosit în bijuteriile contemporane.  Termenul provine de la forma încuietorii, asemănătoare unui clește de homar. Este compusă dintr-un anou “C”deschis prelungit.  Acestă prelungire este decupată longitudinal astfel încât în interior este prins un mecanism batant cu arc de recul în forma literei “L”. Arcul ține pe poziție mecanismul astfel încât latura mai scurtă a mecanismului se aliniază părții deschise a anoului, închizând-o. Atunci când latura mai lungă este trasă, latura mai scurtă se retrage în interiorul anoului permițând astfel introducerea anoului de pe celălalt capăt al colierului/brățării.

 

 


Fig. 19. Inedit colier chilian cu amuletă ameridiană “Arrowhead”din argint și piatră sedimentară, cca 1970, prevăzut cu sistem de închidere tip “lobster”. Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Închizătoare cu filet tip “barrel” (1890-prezent) – este un sistem de închidere compus dintr-o capsulă segmentată în două calote, prevăzută cu filet. Colierul se închide prin înfiletarea celor două părți.

Fig. 20. Colier vintage cu anturaje de jad serpentin, Italia, cca 1950-1970, prevăzut cu un system de închidere cu filet tip “barrel”.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul de închidere magnetic (1990-prezent) – este cel mai recent tip de închizătoare descris în acest articol. Deși a fost patentat în jurul anilor ’50, a început să fie folosit în masă abia în anii ’90. Este asemenător sistemului cu filet, diferența constând în prezența a doi magneți care unesc capsula calotele capsulei.

Fig. 21. Sistem de închidere cu magneți

Așa cum deja am menționat, datarea după sistemul de închidere al colierelor este mai dificilă având în vedere că tipurile de încuietori mai vechi au fost folosite în mod recurent.  Însă există căteva periodizări orientative care pot ajuta la datarea unei piese, în funcție de popularitatea încuietorilor în anumite intervale temporale:

Primele decade ale sec. XX: pin & barrel, închizătoare cu filet tip “barrel”, sistemul spring ring, sistemul “cârlig“ (hook), închizătoare “fish hook”.

Perioada interbelică: spring ring, sistemul “cârlig“ (hook), închizătoare ”safety box“, închizătoare cu filet tip “barrel”.

Anii ‘50 -‘60: sistemul „cârlig” (hook), închizătoare “fish hook” și “safety box“.

Anii ‘70-‘80:  închizătoare “spring ring”, închizătoare cu filet tip “barrel”, sistemul “cârlig“ (hook), închizătoare “lobster”, sistemul „toggle”, închizătoare “fish hook” și “safety box“.

Post 1990:  închizătoare lobster, sistemul de prindere magnetic, sistemul “toggle”,  închizătoare ”pin & barrel“ /“fish hook” , închizătoare cu filet tip “barrel”, închizătoare “spring ring”.


Cercei

Sistemul “cârlig”/ ”hook” (sec. XIX – prezent) – este un sistem de prindere extrem de simplu și popular. Cerceii sunt atârnați de o tijă metalică subțire, arcuită, în forma unui cârlig de pescuit care se introduce prin lobii urechilor. Acest sistem a fost folosit pe parcursul sec. XIX dar încă este utilizat.

Fig.22. Cercei candelabru indonezieni  din argint, manufactură de dată recentă cu sistem de prindere tip “hook”.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul “kidney-wire” (1880-prezent) – este o variație a sistemului “hook”care a început să fie utilizată începând cu ultimele decade ale sec. XIX. Tija metalică arcuită se prinde de un mic cârlig plasat la baza sistemului astfel încât se formează o închidere ovoidală completă, în forma unui rinichi, de unde și proveniența numelui.   

Fig. 23. Cercei cu sistem de prindere “kidney-wire”.

Sistemul ”stud” cu filet “screw-back “ (1894-prezent) – este folosit la cerceii tip “stud“ funționând pe principiul șurub-piuliță.  Tija cercelului este prevăzută cu un filet pe care se înșurubează o rozetă fixatoare. Au fost folosiți cu precădere până în anii 1920 când s-a inventat sistemul “stud” cu rozetă-fluturaș (butterfly).

Fig. 24. Sistemul ”stud” cu filet “screw-back “.


Sistemul “lever-back”(1900-prezent) – este compus dintr-un element batant arcuit, atașat de spatele cercelului. Pentru deschidere se trage în spate tija batantă.


Fig.25. Delicați cercei din aur cu diamante, OXO, atelier Josef Koppmann, Marea Britanie, de dată recentă, prevăzuți cu sistem de prindere “lever-back”.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul “screw-back” (1909-prezent) – este un sistem de fixare care nu necesită lobi găuriți, compus dintr-o în forma literei “U” atașată de partea posterioară a cercelului și prevăzută cu o   cu o tijă filetantă perpendiculară pe suprafața cercelului. Prin înșurubare, tija al cărei capăt este aplatizat și rotunjit, prinde din spate lobul urechii, creând astfel un efect de menghină. Acest sistem este rar folosit în zilele noastre.

 Fig. 26.  Cercei “Regina Maria“ , atelier Cohn & Rosenberg, Statele Unite, 1927, prevăzuți cu sistem de prindere ”screw-back“.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistem “stud-butterfly” (1920-prezent) –  este un sistem asemănător cu cel al cerceilor “stud“cu filet, doar că sistemul este compus dintr-o rozetă-fluturaș (butterfly) care se introduce pe tija canelată a cercelului, astfel fixându-se. Este un sistem extrem de popular, folosit și în prezent.

 Fig. 27. Cercei moderniști tip stud din argint emailat, Franța, anii ’70, prevăzuți cu fluturași de fixare.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.    

Sistem de prindere “spring-clip“/ “tip-clip”(1934-prezent) – este un sistem ce nu necesită găurirea lobilor, compus dintr-o clemă batantă prevăzută cu arc de recul care se prinde de lobul urechii.
Fig 27. Opulenți cercei moderniști “Tairona Culture“, oțel placat cu aur, Columbia, anii ‘90, prevăzuți cu sistem de fixare ”spring-clip“.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Sistemul „omega back” (1960-prezent) – este un sistem mixt compus dintr-o tijă tip “stud“/ ”pierce” peste care se suprapune o clemă tip “spring-clip”.

Fig. 28.  Opulenți cercei etnici indieni, din argint și agat verde, sfârșit de secol XX, prevăzuți cu sistem de prindere „omega back”.  Produs în portofoliul www.artantik.ro si Artantik Gallery.

Autori: redactare, traducere și adaptare: Chițu Cosmin George & Andrei Neagu.

Articol documentar redactat în exclusivitate pentru Bijuteriivintage.ro, Artantik.ro & Artantik Gallery.

Surse documentare:

Cercetări și aprecieri personale

thespruce.com

realorrepro.com

myclassicjewelry.com

blogs.houseofgems.com

Category: Uncategorized

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 × 5 =