Berberii sunt considerati a fi primii locuitori din Africa de Nord (Maghreb), originile lor istorice ramanand un mister.  Acestia isi spun  ” a-Mazigh ” ( plural :  i-Mazigh-en ) , ceea ce inseamna, cel mai probabil, “oameni liberi” sau “oameni liberi și nobili”.  In Algeria si Maroc, berberii, reprezentand o populatie majoritara, duc o permanenta lupta de pastrarea a identitatii culturale si etnice, intr-un climat politic foarte opresiv. 

In perioada 1851-1857, triburile Kabyle au opus o importanta rezistenta armata, colonizatorilor francezi.
Dupa ocupatia franceza a Algeriei ( 1857 ), mare parte din teritoriile acestei populatii au fost confiscate, fapt ce a determinat o emigrare masiva.

 

 In mare parte, dansurile traditionale berbere evoca ritualuri de proslavire a naturii. Dansul reprezinta atât o expresie publică cat și una personală, fiind plin de elemente simbolice precum:  fertilitatea Mamei Pământ, riturile de căsătorie și de naștere, comunicarea între lumea terestra și divinitate. Aceste dansuri, pline de culoare, au ca figura centrala, femeia berbera, puternica si mandra.

Costumul tradițional Kabyle, este viu colorat, fiind format din mai multe accesorii, “djebba” sau rochia fiind elementul principal.
Forma de bază a tuturor rochiilor este similară, dar purtatorul (care în mod tradițional este si creatorul acesteia) adaugă viziunea personala în decorarea mânecilor, a tivurilor și a  gulerului. Adesea gulerul este impodobit cu un volan mare care se extinde peste umeri și este bogat decorat cu broderie și dantela. Aceste modele ornamentale sunt influențate de scrierea tamazight ( scrierea berbera )  flora și fauna locală.

Rochiile pentru ocaziile speciale sunt realizate din materiale fine, avand modele mult mai elaborate decât cele de zi cu zi.

Foudha sau șorțul, este o bucata de material tesuta in dungi rosii, negre si galbene. Aceste dungi colorate reprezinta “semnătura” femeii Kabyle. Foudha dispune de un tiv tip bordura , similar rochiei, si se poarta zilnic protejand astfel rochia de “provocarile” cotidiene. Asemenea rochiilor cele mai deosebite foudhas sunt pastrate pentru ocazii speciale.

 

Centura, sau h’zam, este realizata din fire multicolore și are motocei la capete. Aceasta se prinde in talie, dar adesea se poarta si ca bentita ce acopera capul, contribuind astfel la ținerea apăsată a valului, numit m’harma. M’harma este de obicei negru, dar poate fi, de asemenea inflorat . Acesta se poarta este legat in stil triunghiular, tip bandana.

 

La ocazii speciale, tinuta traditionala este  completata de  diverse bijuterii, cum ar fi fibulele ( agrafe ornamentale de metal, care se întrebuințau în antichitate pentru a încheia un veșmânt ) sau podoabele pentru cap, realizate din monede si ghiocuri ( scoici cowrie ).

 

 

 

 

O alta ipoteza, presupune faptul ca, tehnica filigranarii a fost adusa in Maghreb, in secolele XV și XVI, de catre emigranți evrei,  izgoniți de inchiziția spaniolă. Evreii, mari maeștri în prelucrarea metalelor prețioase, au adus cu ei pe pământ african atat experienta cat și tehnicile lor tradiționale. Marea lor majoritate a  refugiatilor evrei, a rămas în Maroc, dar s-au format comunități importante și în Algeria,Tunisia, Libia și într-un număr mai mic, în Egipt.

 

In general, bijuteriile berbere, indiferent de zonă, au o simbolistică comună, adânc înrădăcinată în islam, dar și în cultura berberă preislamică.

Bijuteriile Kabyle, spre deosebire de celelalte bijuterii berbere ( cele ale nomazilor tuaregi ), se remarca prin accentele emailate, viu colorate, in contrast cu  rosul aprins al elementelor cabochon din coral natural.

 

Modelul emailat este delimitat in rezerve decorative, prin intermediul firelor de argint filigranat, sudate de baza robusta a bijuteriei. După ce a fost acoperita cu email și uscata în aer liber, bijuteria este supusa unui procedeu termic, intr-un cuptor cu temperaturi ridicate, rezultatul fiind acela de vitrificare.
Cantitatea de oxizi și temperatura cuptorului sunt factorii  care determină rezultatul final. Abilitatea “mesterului” depășește cu mult caracterul rustic al echipamentelor folosite.

 

 

Alte tehnici utilizate de artizanii Kabyle sunt : granularea, gravarea, incizarea si torsadarea.

Prin emigrarea masiva a berberilor, incepând cu secolul XX, bijuteriile berbere au inceput a fi remarcate de catre colectionarii europeni si americani. Fiind deosebit de preturite , aceseta au ajuns a fi expuse  în muzee de prestigiu din întreaga lume.