^{Bijuterii Amazigh în colecția ArtAntik Gallery & www.ArtAntik.ro
Vechi fibule Tizerzay și podoabe Mraya ( Zaiane).
Origine: Maroc –  Provincia Khenifra ( tribul Zayanes ) și Regiunea Souss ( Tiznit )}

 ^{Pereche de fibule pectorale Tizerzay din colecția ArtAntik Gallery &www.ArtAntik.ro
Origine:  Mogador (Essaouira) – Maroc
Periodizare: prima jumătate a secolului XX}

 
Berberii transmit bijuteriile, în mod tradițional, de la mama la fiică. Când acest lucru nu este posibil, spre exemplu atunci când sunt mai multe fiice, în cadrul ceremoniei de căsătorie, mama dăruiește fiecăreia câte o bijuterie nouă.  Femeile colecționează bijuterii încă de la o vârstă fragedă, această colecție sporindu-se substanțialpe  măsură ce momentul mariajului se apropie. Aceste bijuerii erau manufacturate la comandă și erau personalizate în concordanță cu preferințele personale. Acest lucru înseamnă că, atunci cînd bijuteriile erau transmise din generație în generație, acestea erau modificate de către un maestru argintar. Din acest considerent, bijuteriile vechi, autentice, datând din secolul XIX, sunt destul de rare.

^{Veche pereche de cercei ”Dewwah”
Accesorii tradiționale femeilor evreice din regiunea Souss (sudul Marocului)}

Fibula Tazerzit

^{Fibule din argint în  Muzeul Evreiesc din Casablanca}

O fibulă Tazerzit ( pl. Tizerzay) este un bijuterie care era purtată în mod uzual de către femeile iudeo-berbere din triburile Amazigh.  Aceasta este, în esență, un element de prindere a vestimentației, compus dintr-un ornament triunghiular sau de formă ovală, decorat cu gravuri detaliate în filigran sau email și un ac. Acest accesoriu avea rolul de a prinde cele două straturi de material care alcătuiau vestimentația.  Femeile din triburile Amazigh purtau deseori (și mai poartă încă) una sau două bucați simple de material înfășurate în jurul corpului și legate  în talie cu o curea. Fibula elimina nevoia de a tăia sau coase materialul, îmbrăcămintea putând fi prinsă doar cu aceste ace. Stilizate sub forma triunghiulară întoarsă, aceaste ormanemte reprezentau forma feminină și fertilitatea.  Adeseori fibulei i se atașa un lanț pe care erau dispuse diverse amulete, precum: Amuleta formă de ou ” Tagemout “, ornamente “Mraya ” sau o amuletă Herz, acestea fiind însoțite de câteva monede din argint. Greutatea, dimensiunile, detaliile și tehnica de manufacturare a fibulei denotau statutul social al purtătorului. Fiecare regiune sau trib din Maroc avea un model specific de fibulă.                               

^{Etnică berberă din Mauritania de Sud                            Femeie evreică, de etnie Amazigh  (Debdou–Maroc)}

                                                 
^{Fibule berbere în Muzeul Quai Branly din Paris
(”Musée des Arts Premiers” – cunoscut pentru expezițiile de artă africană)}

^{Amuletă Tagemount, accesorizată cu monede din argint decorate cu anturaje de sticlă}

Deseori, una sau mai multe amulete Tagemout erau atașate unei fibule. Amuleta era modelată sub forma unui ou, a cărei mărime și decorațiuni (filigran sau email) varia în funcție de statutul putătorului. Amuletete Tagemount sunt simbol al fertilității. În mod uzual, la aceste amulete se atașau monede, ca simbol al bogăției.

^{Muzeu: Israel Museum, Tip articol: Bijuterie ( Fibule Tizerzay cu ornamente Mraya )
Locație: Beni Sbih, Vallיe du Drגa , Maroc
Perioadă: jumătatea secolului XX}

^{Muzeu: Israel Museum, Tip articol: Bijuterie
Locație: Tiznit, Maroc
Perioadă: începutul secolului XX}

În funcție de regiunea din care provin, fibulele berbere portă diverse denumiri:Tazerzit ( pl. Tizerzay ) sau Afizm ( pl. Ifzimen ) în berberă,Bzima, Khellala sau Kitfiyya în dialect magrebian.
Conform unor cercetări arheologice și etnologice, se crede că fibulele triburilor Amazigh își au originea în cultul zeiței Tanit.Tanit a fost o zeiță de origine cartagineză, venerată de fenicieni și berberii punici pe vremea când această cetate nord-africană a fost colonie feniciană și, după aceea, cât a existat ca oraș independent (  Cartagina 814 î.Hr. – 697 d.Hr. ). Adesea, era numită „Tanit Pene Baal”, adică „fața lui Baal” sau „imaginea lui Baal ”, adică Tanit este o manifestare a lui Ba’al Hammon.
Ulterior, a devenit o zeiță a Lunii. În această ipostază, „Pene-Baal” sugerează că așa cum Luna reflectă lumina Soarelui, și Tanit îl reflectă pe Baal.
În calitatea ei de zeiță a Lunii, Tanit avea aceleași caracteristici ca Selene, Artemis și alte zeități selenare.
Prima din caracteristici este asocierea cu principiul feminin, prin misterioasa legătură între ciclul lunar de 28 de și ciclul menstrual.

La mult timp după căderea Cartaginei, Tanit era încă venerată în Africa de Nord sub numele latin ”Juno Caelestis”, fiind asociată cu zeița romană Juno. Vechiul popor berber ( Amazigh ) din Africa de Nord a adoptat de asemenea cultul punic al lui Tanit. În limba egipteană, numele ei semnifica ” Tărâmul lui Neith”, Neith fiind zeița războiului. Simbolul acesteia, regăsit pe multe pietre gravate și sculptate, apare sub forma unui trapez închis în partea superioară de o linie orizontală, deasupra căreia este conturat un cerc: brațul orizontal are adesea terminații liniare sau sub forma unor cârlige, orientate în sus. Ulterior, acest element sub formă de trapez apare deseori înlocuit de un triunghi.

^{Amuletă cartagineză Tanit și Fibulă iudeo-berberăTazerzit (Amazigh)}

_{Autor: Redactare, traducere și adaptare: Neagu C. Andrei și Rodica Pușcașu pentru ArtAntik.ro și ArtAntik.info} 

_{Surse documentare:
Cercetări personale – Neagu C. Andrei}

_{”Tiserai – The Fibule Au Maroc”, de  Ileana Marchesani, Franco D’Alessandro și Meriem Otmani – Ediția Sicopa
Wikipedia.org
Theculturetrip.com
Blog.travel-exploration.com}

SaveSaveSaveSaveSaveSaveSaveSaveSave