Așa cum am specificat și în articolul “Bijuterii victoriene”, Epoca Victoriană se împarte în 3 perioade.

În acest articol vom dezbate caracteristicile în materie de bijuterii din prima perioadă: “Perioada victoriană timpurie ( early victorian ) 1837-1860” numită și perioada romantică.

Primii ani ai epocii victoriene au fost descriși ca romantici sau sentimentali și reflectau tinerețea, curtarea sau căsătoria tinerei Regine Victoria, Marea Britanie aflându-se într-o stare de euforie industrială, fermecată de gadget-urile mecanice.

Motivele naturale, inspirate din stilurile renascentiste și medievale, erau foarte populare în bijuteriile victoriene. Buchetele de flori, ramurile, frunzele, strugurii și fructele de pădure au rămas la moda în această perioadă. Simbolistica florală a dăinuit în prima jumătate a secolului, iar simbolistica șarpelui a atins apogeul în anii 1840. În montura bijuteriilor victoriene se regăseau adesea pietre prețioase cărora li s-au atribuit proprietăți magice și semnificații speciale. Mărgăritarele simbolizau lacrimi, iar coralul roz proteja de rău și boală. În această perioadă au fost îndrăgite și apreciate atât suvenirurile de la anumite evenimente sau din călătorii cât și micile răvașe de dragoste.

bijuterii vintage din portofoliul www.artantik.ro

În perioada Victoriană timpurie cele mai folosite metale incorporate în bijuterii erau: aurul de la 18k la 22k în 3 culori, argintul și aurul placat prin laminare sau galvanizare. Înainte de a se descoperi placarea cu aur prin galvanizare, bijuteriile mai puțin costisitoare, erau placate cu pinchbeck – un aliaj din cupru și zinc. Galvanizarea a produs rezultate mult mai bune deoarece acoperea întreaga suprafață a unui obiect cu un strat de aur uniform, de multe ori greu de deosebit de obiectul din aur masiv.

Tot în această perioadă s-au făcut progrese în imitarea pietrelor prețioase și semiprețioase. O imitație de fildeș făcută dintr-un anumit tip de porțelan, parian, a fost sculptată și folosită pentru broșe și agrafe.

Cele mai multe bijuterii din perioada victoriană timpurie au fost fabricate manual, dar revoluția industrială a adus noi metode de producție care au accelerat mult acest proces. În 1852 a fost dezvoltată o metodă de tăiere și ștanțare. Acest lucru a permis fabricarea rapidă și ieftină a întregi piese de bijuterii.

ținute victoriene

La sfârșitul anilor 1830, până la începutul anilor 1840, ținuta vestimentară a doamnelor acoperea întreg corpul. Rochiile aveau gulere inalte, ce acopereau decolteul, iar pe cap se purtau bonete peste urechi, prin urmare purtarea cerceilor și a colierelor era inutilă. Astfel erau în vogă broșele extrem de mari, prinse la gât sau în partea de jos a decolteului, în timpul zilei, iar seara acestea erau deseori combinate cu flori proaspete.

Foarte importante erau podoabele pentru mâini, inelele victoriene și brățările mari aveau design special, astfel încât mâna să pară cât mai grațioasă și feminină.

După achiziționarea domeniului de la Balmoral din Scoția, de către Regina Victoria și Albert, în 1848, au început să apară în toată Marea Britanie broșe victoriene scoțiene din aur și argint, reprezentând de cele mai multe ori piciorul unei potârnichi sau un ciulin.

broșă victoriană cu agate multicolore

Agatele multicolore reprezentau accente comune, montate frecvent împreună cu un tip de cuarț fumuriu auriu, ce se găsea doar în munții Cairngorm. Acest tip de cuarț, “Cairngorm-ul”, nu se mai extrage în zilele noastre, fiind înlocuit de cuarțul fumuriu sau citrin.

În secolul XIX, guvernul britanic nu a solicitat folosirea sistemelor de marcare, astfel în această perioadă bijuteriile se caracterizează prin lipsa marcajelor de atelier și calitate a metalului folosit. Înainte de 1854 majoritatea bijuteriilor erau fabricate din aur de 18k. Dupa acest an au intrat în legalitate și bijuteriile de 9k, 12k si 15k, pentru a concura cu piețele internaționale. Această informație este foarte prețioasă pentru datarea bijuteriilor victoriene.

În 1850 ținutele doamnelor au devenit elegante, părul se purta cu, cărare pe mijloc, prins sus într-un coc lejer și elegant, astfel au apărut diademele și s-au purtat din nou cerceii. Brățările de asemenea erau la modă, fiind purtate atât solitare cât și în perechi.  Excursiile către mormintele egiptene, oferite de Thomas Cook, au dus la apariția bijuteriilor de inspirație egipteană ( Egyptian Revival Jewelry). Fortunato Castellani, inspirat de lumea antică a produs o colecție de bijuterii “arheologice” care au ajuns la prețuri enorme în întreaga Europă.

Pietrele prețioase cele mai răspândite folosite în bijuterii în timpul perioadei victoriene timpurii au fost: diamantele rose-cuts și briliantele, ametistul, topazul roz și auriu, turcoazul, calcedonia, coralul, granatul, rubinul, micile perle naturale non-nucleate (seed pearls).
De asemenea în această perioadă bijuteriile cu anturaj de camee au constituit un accesoriu la modă. Aceste camee erau realizate prin sculptare în material precum lavă vulcanică, scoică, coral, sticlă camfor, curat stratificat, onix, “jet” ( o rașină foarte ușoară provenită dintr-o specie de arbore ce nu mai există în zilele noastre) sau “french jet” ( denumirea unei sticle de culoare neagră).